Victor Brauner

Brauner, Victor (1903-1966), pictor, grafician.

S-a născut la Piatra-Neamţ, într-o familie înstărită şi cu anumite veleităţi artistice, tatăl fiind de meserie fotograf. Urmează, între 1916-1918, cursurile Liceului Evanghelic din Brăila, iar între 1919-1922 este student al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti.

Începe să frecventeze cercurile avangardiste unde îi cunoaşte pe Ilarie Voronca, Marcel Inacu, Ion Vinea, Max Hermann Maxy, St. Roll, Claude Sernet (Mihai Cosma). În 1924 are prima expoziţie personală la Bucureşti care îl prezintă ca pe un avangardist implacabil, incapabil să facă vreun compromis cu gustul publicului, înclinat spre un modernism mai moderat. Între 1924-1933 participă la toate expoziţiile grupării artistice „Contimporanul”, perioadă în care colaborează la principalele publicaţii ale avangardei româneşti: „Punct”, „Integral”, „Unu”, „Contimporanul”. Este director al revistei constructiviste „75 HP” în al cărui număr unic lansează, împreună cu Ilarie Voronca, manifestul „Pictopoezia”, iar în 1925 este profesor la atelierul de artă constructivistă „Integral”.

În 1929 se stabileşte la Paris. Cunoscându-i pe André Breton şi Yves Tanguy se decide să adere la mişcarea suprarealistă şi participă, în 1933, la Salonul Supraindependenţilor.  În 1934 i se vernisează, de către André Breton, prima expoziţie personală la Paris.
Revine pentru o scurtă perioadă la Bucureşti (1935-1937), unde frecventează tânăra generaţie de avangardişti dintre care se remarcă Jules Perahim, Gherasim Luca, Gellu Naum şi Saşa Pană şi ilustrează volumele ultimilor doi ca şi pe cele ale lui Ilarie Voronca. Intră în Partidul Comunist Român, pe care îl părăseşte însă imediat ce află despre procesele de la Moscova.

Brauner se stabileşte definitiv în Franţa în 1938, iar în 1940 se refugiază în sud, unde începe să experimenteze tehnici encaustice. Grav bolnav, obţine, în 1941,  autorizaţia să locuiască la Marsilia. În 1945 revine la Paris. Participă la Expoziţia Internaţională a Suprarealismului, organizată în 1947, iar în 1966 reprezintă Franţa la Bienala de la Veneţia. Se stinge din viaţă, în acelaşi an, la Paris.

Opera lui Victor Brauner stă sub semnul suprarealismului, dar, în egală măsură, artistul este unul dintre principalii promotori ai avangardei în România, căreia i se alătură în perioada explozivă a acesteia (1921-1933) prin opere vădit constructiviste, apropiate, ca manieră, de arta lui M. Iancu sau M. H. Maxy. Numele său apare la fel de des în publicaţiile de avangardă, ca şi în reviste culturale evreieşti, precum „Adam” şi „Puntea de Fildeş”.  

Lucrările de la începutul anilor ’30 dovedesc reorientarea stilistică a artistului spre o viziune suprarealist figurativă cu o profundă încărcătură simbolică şi ideatică, interpretată diferit. I s-au descoperit, astfel, lui Brauner influenţe ale folclorului românesc şi o iconografie personală, alegorică, cu semnificaţii simbolice legate de momentul ascensiunii nazismului. În aceeaşi măsură devine evidentă şi o dimensiune ezoterică, iudaică, alimentată de ecouri cabalistice, recunoscute de artist, preluate din ambianţa hasidică, tipică oraşului moldovenesc în care Brauner şi-a petrecut copilăria. De acest mediu nici familia artistului nu era străină, chiar dacă, în sânul ei, ezoterismul se manifesta ludic sub forma şedinţelor de spiritism. Brauner însuşi sublinia, în 1942, caracterul fantastic al operei sale, caracterizat de o viziune asupra lumii bazată pe o mitologie eterogenă, liberă.   

Surse bibliografice:

  1. Pavel, Amelia: Victor Brauner; Bucureşti, ARC, 2000.
  2. Bozo, Dominique: Victor Brauner; Paris, Museé National d’Art Moderne, 1972.
  3. Alexandrian, Sarane: Les dessins magiques de Victor Brauner; Paris, Denoël, 1965.
  4. Pavel, Amelia: Pictori evrei din România; Bucureşti, Hasefer, 1996.
  5. Bucureşti, anii 1920-1940 între avangardă şi modernism; Bucureşti, Simetria, 1994.
Autoportret Suprarealismul  

 

Centrul de Studii Ebraice Goldstein Goren, Universitatea din Bucuresti.