Moses Gaster

GASTER, MOSES (1856-1939), savant, rabin, militant pentru drepturile evreilor, sionist.

S-a născut la Bucureşti, la 17 septembrie 1856,  într-o notorie familie evreiască, bunicul său fusese unul dintre liderii comunităţii şi fondator de sinagogă, iar tatăl era consulul Olandei la Bucureşti.
Gimnaziul şi liceul le urmează în celebre şcoli bucureştene, având profesori particulari pentru limba ebraică şi studii biblice.

În 1876 îşi începe studiile la Seminarul Teologic Evreiesc de la Breslau, unde îi are ca profesori pe H. Graetz şi Z. Frankel. În paralel, învaţă şi la Universitatea din Breslau, acordând o deosebită atenţie lingvisticii, studiilor biblice şi limbilor orientale. În 1877 obţine diploma de doctor a Universităţii din Leipzig cu o teză despre fonetica istorică a limbii române.  

În 1878, la iniţiativa Prof. Graetz, Gaster se alătură Comitetului Român de la Berlin, care, în urma războiului ruso-turc, încerca să condiţioneze recunoaşterea independenţei României de emanciparea evreilor.

Întors în România, în 1880,  Gaster începe să se dedice studiului literaturii vechi şi literaturii populare române, ţine prelegeri de mitologie comparată la Universitatea din Bucureşti şi colaborează la importante publicaţii culturale ale vremii. Militează pentru acordarea drepturilor cetăţeneşti evreilor români în spiritul Tratatului de la Berlin, totodată este unul dintre fondatorii organizaţiei locale a Chovevei Tzion. În 1882 se numără printre principalii organizatori ai primei colonii de evrei români în Eretz Israel, cea de la Samarin, azi Zichron Ya’akov.

M. Gaster - M. Schwartzfel - L. Saineanu

Este expulzat din România, în 1885, împreună cu principalii lideri de opinie ai presei evreieşti, ca urmare a campaniei de demascare a măsurilor legislative restrictive şi a abuzurilor administrative.
Se stabileşte la Londra. Ţine, la Oxford, ciclul de conferinţe Ilchester despre literatura slavonă. În 1887 este numit rabin (Haham) al Comunităţii Sefarde. Este Directorul Colegiului Montefiore de la Ramsgate pe care încearcă să-l transforme după modelul Seminarului de la Breslau.

Deţine importante funcţii academice ca preşedinte al Folk-Lore Society, preşedinte al Jewish Historical Society, vicepreşedinte al Royal Asiatic Society şi membru al multor societăţi savante.
Gaster a fost membru activ al Choveve Tzion şi al Anglo-Jewish Association. Aderă la mişcarea sionistă încă de la începuturile ei şi va fi vicepreşedinte al celui de al doilea, al treilea, al patrulea şi al şaptelea Congres Sionist. Mişcarea sionistă britanică îi datorează mult. Este fondatorul şi Chairman al English Zionist Federation.

Adept al sionismului cultural şi neadmiţând un compromis teritorialist, Gaster se implică în negocierile cu autorităţile britanice privind soarta căminului evreiesc din Palestina. Prima versiune a Declaraţiei Balfour se redactează la reşedinţa sa londoneză, la 7 februarie 1917, în prezeţa lui H. Weizman, N. Sokolov, James de Rothschild, Mark Sykes şi Herbert Samuel.
Gaster debutează cu studii de limbă română, dar, întors de la Breslau, interesul său s-a îndreptat spre literatura populară română. El are meritul de a fi autorul primei încercări de sistematizare a folclorului literar românesc în „Literatura populară română”, Bucureşti, 1883. „Chrestomaţia română”, Leipzig, Bucureşti, 1892, a fost considerată mulţi ani lucrare de referinţă în domeniu, făcând cunoscute în mediile de specialitate europene limba şi literatura română, la fel ca prelegerile sale ţinute la Oxford sau studiile publicate în reviste de specialitate.

Adept al metodei comparatiste în studierea folclorului, Gaster a considerat literatura populară slavo-bizantină drept puntea de legătură dintre literatura populară pre şi post-talmudică şi folclorul european. Studiile sale de exegeză biblică şi de literatură populară ebraică din Antichitatea târzie şi Evul Mediu, la fel ca articolele sale dedicate multiplelor domenii ale Ştiinţei Iudaismului, al cărui principal promotor a fost în România, precum şi studiile sale samaritene au fost strânse în cele trei volume de „Studies and Texts in Folk-Lore, Magic, Medieval Romance, Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology”, Londra, Maggs Bros, 1925-1928.

Gaster a colaborat la prestigioase publicaţii savante ca „The Archaeological Review”, „Asiatic Quarterly Review”, „Byzantinische Zeitschrift”, „Folk-Lore”, „Journal of Apocrypha”, „Journal of the Royal Asiatic Society”, “Slavonic Review”, Zeitschrift für alttestamentische Wissenschaft”.
A semnat în reviste culturale româneşti precum „Bukarester Salon”, Revista pentru istorie, arheologie şi filologie”, „Revista literară”, „Şezătoarea” şi a avut însemnate contribuţii în publicaţii dedicate Ştiinţei Iudaismului ca „Monatsschrift für Geschichte und Wissenschaft des Judentums”, “Revue des Etudes Juives”, “Hebrew Union College Annual”, “Anuar pentru Israelţi”, “Sinai”.
Articole gasteriene au apărut în publicaţii evreieşti precum “The Jewish Chronicle”, “The Jewish Forum”, “The Jewish World”, “Jewish Quarterly Review”, “Ost und West”, “Jewish Tribune”.

Surse bibliografice:

  1. Mănescu, Elisabetha: Dr. M. Gaster – viaţa şi opera sa; Bucureşti, 1940.
  2. Gaster, Moses: Memorii, corespondenţă, ediţie îngrijită de Victor Eskenasy; Bucureşti, Hasefer, 1998.
  3. Gaster Moses: Judaica & Hungarica, ed. Miskolczy Ambrus; Budapest, Eötvös Lorand University, 1993.
  4. Occident and Orient – Gaster Anniversary Volume, ed. by B. Schindler, London, Taylor’s Foreign Press, 1936.
  5. Stanciu, Măriuca: A promoter of the Haskala in Romania – Moses Gaster in Studia Hebraica, I, Bucureşti, 2001.

 

Centrul de Studii Ebraice Goldstein Goren, Universitatea din Bucurest